25 martie 2010

Rectificare - despre caracterul trecator...

Se prea poate ca intrebarea '"la ce bun filosofia?" sa fie gresit pusa. Atita vreme cit raminem in logica lui "la ce bun?" nu putem da un raspuns pertinent acestei intrebari. Caci ea ne trimite mai degraba la utilitate (filosofia nu e nici utila, nici inutila), la pragmatism (filosofia nu e nici practica, nici ne-practica). "La ce bun?" e prin urmare si o intrebare resemnat-fatalista, cu aceeasi rezonanta siciitoare din Cioran, "à quoi bon d'avoir quitté Coasta Boacii"...
In loc de un raspuns, in loc chiar de o intrebare mai buna (de pilda: ce inseamna filosofia pentru viata unui om? Cit de mult ii poate modifica deciziile capitale? Cind si cum se iau aceste decizii?), doua destine, doua marturisiri, venite de la trecatori prin filosofie, prin filosofia de la Cluj, pe care doar le transcriu, nu le compar si mai ales nu le judec:

Florin Serban:

Ioana Roman:

17 martie 2010

Pentru A.I.

Tata se dezdurerase
şi eu tot mă mai gîndeam la el,
mai presus de cuvinte,
şi dedesubt sub aripa lui Gabriel,

Am luat un pahar de vin
l-am dus la gură şi l-am băut.
Am luat alt pahar de vin
şi l-am vărsat pe jos.
Am mai băut un pahar
am mai vărsat un pahar
secunda se înflorise în mine neclar.

Tată, de ce mi-ai venit în visul somnului
atîta de dureros,
şi de ce sună atît de puternic
palma ta grea pe obrazul meu
de uraniu!?

Nichita Stanescu

11 martie 2010

Sa mori rapus din dragoste de munca...

Ma corectez numaidecit: e vorba despre orice aici, dar nu despre dragoste.
Si aceasta declaratie, halucinanta prin banalitatea ei: "nu era obligată să lucreze suplimentar, a fost alegerea ei faptul că a făcut ore suplimentare şi că a lucrat de acasă, înseamnă că nu a fost capabilă să-şi termine proiectele în timpul celor opt ore de lucru". Tocmai despre asta e vorba: nu doar ca nu ne terminam niciodata proiectele in timpul celor opt ore de lucru, dar nu ne terminam niciodata proiectele. Altfel spus, am iesit din logica proiectarii (Geworfenheit, cum ar spune batrinul Martin Heidegger, stare de aruncare) ca logica a existentei umane, si am intrat intr-o logica a proiectelor, simple resurse umane, jaloane in timpul derularii proiectelor. Living for projects, lifelong projects..
Spune-mi la ce proiect lucrezi, ca sa-ti spun ce n-o sa fii. In locul proiectelor de viata, proiecte de dead-line, salturi mortale intre scadente.

Imi ingadui, folosind acest trist (dar plin de invataminte) eveniment, sa trimit la mai vechiul meu text, scris cu ocazia unei alte victime a muncii imateriale, a imaterializarii pina la epuizare fizica, pe tacute, nimic spectaculos, pura disparenta sub pragul de atentie al ochilor din jur: Moarte pe credit, publicat tot aici.