21 mai 2010

Universitatea lambda



După o serie de conferinţe, ateliere şi seminarii ştiinţifice, zise interdisciplinare, pe care le organizez de aproape doi ani la Cluj şi la care audienţa n-a depăşit niciodată mai mult de cincisprezece persoane, pot avansa cîteva idei în chip de diagnostic al stării mediului universitar românesc. Spun fără teamă „diagnostic”, împrumutînd acest termen din limbajul medical, pentru că devenirea spaţiului academic şi ştiinţific din ultimii ani are ceva dintr-o boală, dacă nu dintr-o patologie.
Demisia cvasi-generală a profesorilor şi studenţilor, dezinteresul aproape complet faţă de orice eveniment capabilă să provoace cunoaştere, dezbatere, reflecţie colectivă este consecinţa echivocurilor şi simulacrelor pe care le promovează actualul sistem universitar. Echivocuri în ce priveşte misiunea însăşi a universităţii: părăsind cu entuziasm modelul „vetust” al şcolii humboldtiene, ca loc privilegiat al Bildung-ului, deopotrivă formare şi informare, universitatea nu a devenit un proiect unitar, coerent şi demn de încredere, după chipul şi asemănarea societăţii postcomuniste. Ruptura între formare şi informare pare mai profundă ca niciodată şi aceasta mai ales decît soluţia miraculoasă numită „procesul de la Bologna” se dovedeşte a fi un cal troian: informarea se presupune că duce spre cercetare şi doctorat, formarea spre cariere de succes. Amîndouă căile sînt însă numai pe jumătate (şi prost) realizate: pe de o parte, articularea între absolvenţi şi piaţa muncii e îndoielnică. Licenţele şi masterele zise profesionale se mulţumesc să înscrie an de an zeci şi sute de studenţi plătitori de taxe, pregătiţi superficial, în masă, pentru joburi provizorii, dar care îmbogăţesc facultăţi şi profesori care au şansa de a fi la modă cu denumirile pompoase pe care le propun. Oricine poate constata că astăzi, calitatea actului didactic şi a pregătirii e invers proporţională cu numărul studenţilor înscrişi în aceste forme de pregătire; desigur, nimic nu garantează, pe de altă parte, că masterele cu număr mic de studenţi produc calitate. Facultăţi întregi, cum este dreptul sau ştiinţele economice, în mare parte şi ştiinţele politice, s-au repliat pe producţia masivă, pe bandă rulantă de presupuşi tehnicieni şi experţi, renunţînd, contra unei recompense financiare substanţiale obţinute prin taxe, la orice pretenţie de recunoaştere ştiinţifică sau de reflecţie teoretică.
Nici pe latura informării şi a cercetării fundamentale sau aplicate lucrurile nu stau mai bine: alte facultăţi care au făcut odinioară prestigiul universităţii şi au produs cunoaştere, teorii, discursuri etc. (şi mă gîndesc aici la filosofie, litere, matematică, fizică etc.) se zbat azi între nostalgia unor modele perimate (însoţită de orgoliul autostimulat în medii restrînse) şi disperarea încadrării în criterii procustiene de evaluare şi de recunoaştere internaţională. Din această zbatere se nasc doar apatia şi sărăcia. 



Din toate acestea se naşte studentul nou, preocupat să obţină o diplomă cît mai uşor (chiar dacă pentru ea trebuie să plătească un preţ tot mai mare, suportat de familie şi tot mai mult azi de studentul însuşi, angajat în joburi precare), prea puţin interesat de orice se află în afara obligaţiei formale de a urma un curs şi de a obţine un anumit număr de credite, lipsit de atitudine critică faţă de calitatea formării lui, faţă de pregătirea profesorilor lui, faţă de mediul academic în general. Soldat conştiincios şi tăcut, va termina cei trei, patru sau cinci ani de facultate lăsînd cît mai puţine urme, deranjînd cît mai puţin un sistem mulţumit de sine, trecînd prin evaluări simpliste, dacă nu de-a dreptul contrafăcute, ştiind însă că de prezenţa lui anonimă la cursuri şi pe foile de examinare depinde finanţarea cutărui departament sau cutărei facultăţi şi exploatînd în propriu-i interes calitatea sa de unitate numărabilă într-o statistică.
Cu doar cîţiva ani în urmă organizam conferinţe şi manifestări ştiinţifice, chiar în limbi străine, la care sălile erau neîncăpătoare. Astăzi, suflă vîntul chiar şi la cursuri, holurile universităţii sînt cel mai adesea pustii, iar conferinţele, indiferent de tema lor, nu atrag nici măcar interesul celor rătăciţi pe holuri. Plusvaloarea cunoaşterii, suplimentul de informaţie ştiinţifică sau de reflecţie nu stimulează, nici măcar nu deranjează creierele unor generaţii întregi pregătindu-se să devină piese de schimb cu valoare limitată, nicicînd şi de nimic garantată, într-o maşinărie infernală de făcut profit. Această pregătire începe din universitate, punîndu-şi la încercare capacitatea de supravieţuire în condiţii limită de simulacru generalizat şi de autoiluzionare.

10 comentarii:

  1. Din pacate cam asta a ajuns sa insemne de-formarea de tip universitar, aducandu-mi aminte cu o nostalgie vesela de cursuri si seminarii (preponderent pe contemporana, in functie de gust) sau alte conferinte/dezbateri pe care vocea multimii le propaga pe holuri altadata pline (fum de tigara, flirturi, certuri de ordin teoretic...). Un mare regret... cu vaga speranta ca lucrurile vii ar putea fi duse mai departe pe cai alternative. Un gand bun, SS

    RăspundețiȘtergere
  2. cred ca lipseste, universitatilor est-europene (ma refer la cele bulgare si moldovenesti, in care mi-am frunzarit pasii) flexibilitatea, o caracteristica inerenta sistemului de invatamant american, bunaoara...procesul de la Bologna, bunaoara, nu a facut decat sa aseze o masca a mobilitatii peste niste structuri imobile, fixe si cam inapoiate...orarul fixat pe perete, care ar fi trebuit sa dispara odata cu introducerea reformelor bologneze inca mai troneaza, in timp ce, alt principiu, autonomia studentului, mai sta inca la o usa kafkiana, asteptand sa fie voie...
    prin constrast, in SUA, unde ma aflu acum, procesul de admitere si mobilitate intrauniversitara e foarte flexibil: poti sa te muti rapid si fara probleme de la o facultate la alta, fara a fi nevoie sa implori (cum e in Bulgaria, sau sa fii pedepsit financiar, cum e in Moldova...alt lucru bun e libertatea studentului de a-si stabili lista de cursuri frecventate: exista cateva obligatorii pentru toti studentii, si restul sunt elective, asa ca studentii pot naviga usor intre profesori, semestre, obiecte... sa mai zic ca la Universitatea de Stat din Moldova orarul sta inca afisat si studentii nu au nici o libertate in alegerea cursurilor ci, ca in vremurile vechi, urmeaza ceea ce decide administratia facultatii?
    nu o fi America cu miere, nici universitatile americane fara hibe, dar flexibilitatea lor mi se pare un excelent punct de pornire intr-o eventuala discutie despre sporirea eficientei spatiului universitar romanesc/moldovenesc

    RăspundețiȘtergere
  3. Silviu, universitatea e cit se poate de curata azi, curata de fum, curata de fumuri, de zgomote si discutii nedorite, curata de studenti chiar. Se aseptizeaza tot, pentru un parcurs cit mai lin si mai rapid, autostrada a educatiei.
    Ca fapt divers: intilnesc mult mai multi studenti sau fosti studenti aici, pe facebook, pe mess, decit pe holuri si la cursuri (evident, de conferinte nici nu mai poate fi vorba). Simpla constatare, fara regrete si resentimente, doar nelinistea fata de ce ne asteapta.

    RăspundețiȘtergere
  4. chiar asa sunt studentii de azi: niste creaturi lipsite de discernamant, inclinatii, pasiuni, interes ?

    RăspundețiȘtergere
  5. Chiar daca se mai afla printre ei creaturi inteligente, cu pasiuni si interese de cunoastere, de emancipare mentala, nu pentru ei e facuta universitatea, nu ei dau tonul si nu ei sint miza nenumaratelor modificari legislative si masivelor reajustari ale planurilor de invatamint si cursurilor.
    Altfel insa, acolo unde supravietuieste dupa lobotomizarea din liceu un dram de interes ingenuu, creierul studentului este supus spalarii rapide cu inalbitorul "dobindirii de competente pentru o piata concurentiala a muncii".
    Studentul bun de azi e minoritar si neinsemnat; are medie mare, nu plateste taxa, vorbeste mult si e agasant... Daca sint insa o suta de platitori de taxa in jurul lui, se va face mic si el.

    RăspundețiȘtergere
  6. din pacate nu exista solutie la ce spui tu Ciprian... exista doar o fada aducere aminte "a celor vechi" despre cum era mai demult... desi, sincer acuma, nici atunci nu era chiar total cum vroiam noi (fiecare individual)... si atunci gaseam baiuri. acuma, decazuta fiind treaba si mai mult, ne gandim si noi nostalgic la un trecut care acum, prin comparatie, ni se pare complet, realizat, o stare din care coboram... insa adevarul e ca niciodata nu a fost cum "trebuia sa fie"... si nici nu o sa fie vreo data! (parerea mea de pesimst ;) )

    RăspundețiȘtergere
  7. Intrebarea mea este : Sunt studentii de vina de lipsa de interes sau sistemul care nu mai este capabil sa produca interes? Cat despre dezbateri o sa-ti dau o veste imbucuratoare la Litere inca se mai fac dezbateri , este drept in cadrul seminarului de Analiza si producere de texte totusi sa nu-mi depasesc cunostiintele si atributiile si sa ma refer la un caz concret anul I a avut o participare masiva la ultimul seminar au fost prezenti 91 de studenti :). In opinia mea dezinteresul acesta acut nu pleaca de la studenti ci de la profesori care vin de multe ori cu stereotipuri si nu lasa sau nu dau voie studentilor sa participe si sa se faca utili, metodele lor fiind in multe cazuri depasite , normal ca studentii de azi nu vor sa fie activi atunci cand vine profesorul sa le "toarne informatia cu ulcerul" pentru ei acest lucru nu reprezinta o provocare. Acesti distinsi domni si distinse doamne din invatamant din pacate nu mai au dorinta de a face studentii sa gandeasca , sa dezbata si vin sa isi faca norma , sa faca numarul de cursuri si sa isi ridice banul fara sa mai puna pasiune in ceea ce fac. Spun aceste lucruri din prisma unui om care a trecut la prefixul cu 3 de curand, am revenit din strainate dupa 6 ani tocmai pentru a continua studiile si sunt la finalul primului an la Litere in Cluj,iar observatiile mele in ceea ce priveste participare studentiilor intr-un mediu interactiv este net superior mediului clasic ,cel al profesorului care "turuie" doua ore si te lasa pe tine sa tragi concluzii la examenul din sesiune.Sa revin la modul in care poti face un student sa participe activ , este sa ii dai dreptul sa isi exprime opinia ,buna sau rea, sa il faci sa inteleaga ca participare la cursuri , seminarii sau dezbateri ii aduce un avantaj si nu il ultimul rand sa il faci responsabil sa stie ca absenta , neimplicarea si ignoranta(de care dam toti la un moment dat) ii vor aduce minusuri ,iar opusul acestora ii vor aduce plusuri.Poate gresesc afirmand cele de mai sus, poate in gandirea mea aceste concepte sunt doar imaginare ,oricum rezultatul este acelasi deoarece atata timp cat toti se vor complace in aceasta situatie si nu se va lua in considerare ceea ce vor si studetii(sloganul "Noi ordonam, voi executati" este la ordinea zilei)ne vom confrunta in continuare cu aceasta inactivitate si dezinteres intelectual.Ma opresc aici sa nu ma pierd in idei si detalii prea multe si imi mai exprim o ultima idee. Degeaba protestam pe bloguri , prin cafenele sau pe la colturi de strada impreuna cu amicii nostri, colegi sau straini asa cum suntem noi acum impartasind aceeasi dorinta de-a progresa de a vedea ca lumea nu stagneaza si nu se plafoneaza , de a nu vedea de fapt (lucru care era inerent) dupa degradarea sociala in masa a venit si degradearea intelectuala , poate apogeul intelectualitatii a trecut si ne aflam pe panta descendenta , de recul (sper sa nu fie adevarat),degeaba protestam avem nevoie de ajutor,ajutor de la elita intelectuala care poate face ceva din pacate neajunsurile vietii si lipsa unui trai decent i-a facut pe multi sa lase Romania si sa plece pe alte meleaguri ,iar cei care au ramas sunt in minoritate. Nu ne ramane de facut decat sa speram ca acei care sunt acum pe bancile scolilor sau a facultatilor , elita viitorului va lua decizia de a ramane si vor mari numarul minoritatii intelectuale , avand drept consecinta schimbarea sistemului , evident cel de astazi este neproductiv si falimentar.

    RăspundețiȘtergere
  8. asta nu inseamna, ma gandesc, draga domnule, decat ca nu stiti sa va faceti meseria.
    e ca si cum cowboy-i de la rodeo s-ar plange ca taurii sint naravasi, cosmonautii ca nu prea e aer in cosmos, ginecologii ca nenorocitii aia de copii ies atat de greu samd.
    asa stau lucrurile acum/azi, deci jocul d-voastra la situatia asta trebuie sa se aplice, nu?
    sau mai stam 20 de ani, ne tinem de mana si plangem langa cadavrul universitatii.
    nu imi pica bine apelul la insondabilul tezaur de intelepciune populara romaneasca, dar, cum iti asterni asa, dormi; nu e prost ala care cere, e prost ala care da samd.
    sper sa nu para deosebit de ritos, dar intelectualitatea romana e ca o gagica cu fata plina de sperma dupa un bukkake puternic. atat doar are si ochii inlacrimati, care parca spun: uite ce mi-au facut...
    poate e timpul sa se mai schimbe pozitiile, tehnicile, ca doar posibilitatile de combinare sint nenumarate.

    RăspundețiȘtergere
  9. In jurnalele academice din zona stiintelor sociale apar foarte rar articole scrise de cercetatori romani (verificati doar de curiozitate cati gasiti pe platforma Sage sau Wiley). nu se poate spune ca ai nevoie de bani multi pentru a comenta o anumita situatie sau fenomen social dintr-o perspectiva ce pune mai mult in valoare conectarea textului la literatura existenta pe acel subiect. nu vorbim aici de cercetare in laborator, de chestionare, de trialuri randomizate, etc.
    nu am vazut sa-si faca simtita prezenta filozofi romani preocupati de subiectivitate, de constiinta, de aspecte filozofice intens dezbatute in arena academica internationala in cadrul mediatizatei revolutii a neurostiintelor.
    poate ca filozofia romaneasca este inca cantonata in paradigma anilor '20-'30. poate ca nu este racordata la fluxul de informatii international si se prefera citirea doar a unor carti aparute in domeniu (in strainate si in Romania) fara a se incerca formularea unor reactii la disputele publicate in jurnalele academice internationale (nu neaparat jurnale de filozofie - pot fi si de antropologie, psihologie, sociologie)

    sfat pentru studenti: cititi cat mai multe articole academice in limba engleza (preferabil) si nu va limitati la subiecte traditionale ...nu evitati de asemenea jurnalele online,unde puteti publica primele
    articole. Cautati pe DOAJ (mie mi-a atras atentia http://www.transpersonalstudies.org/)

    RăspundețiȘtergere
  10. da, nu prea am auzit in Romania de cineva recunoscut international la nivelul lui Dan Zahavi (Center for Subjectivity Research) sau David Chalmers...in universitatile din Romania se pare ca "filozofia" este plastic exprimata astfel: "plumbul e lenes/glontu-i inca pe drum./Mai avem timp". Suntem cu cel putin 50 ani in urma Occidentului ...

    RăspundețiȘtergere