Păstrarea lumii şi protejarea ei împotriva proceselor naturale se numără printre corvezile care presupun monotona îndeplinire a sarcinilor cotidiene. Această luptă a muncii, spre deosebire de maniera esenţialmente paşnică în care munca se supune ordinelor nevoilor corporale imediate, deşi este poate chiar mai puţin “productivă” decît metabolismul direct al omului cu natura, are o mult mai strînsă legătură cu lumea, pe care o apără împotriva naturii. În vechile basme şi în povestirile mitologice, ea a luat adesea forma grandioaselor lupte eroice purtate împotriva unor piedici covîrşitoare, ca în povestea despre curăţarea staulelor lui Augias de către Hercule, una din cele douăsprezece “munci” pe care eroul le-a avut de îndeplinit. Un înţeles apropiat, de ispravă eroică ce are nevoie de o tărie şi de un curaj considerabile, înfăptuită într-un spirit de luptă, descoperim în întrebuinţarea medievală a cuvintelor labor, travail, Arbeit. Totuşi, lupta de zi cu zi în care corpul omenesc este prins pentru a păstra lumea curată şi a împiedica degradarea ei se aseamănă într-o mică măsură cu faptele eroice; tenacitatea de care este nevoie pentru a repara, din nou în fiecare zi, stricăciunile produse de ziua de ieri nu înseamnă curaj, iar ceea ce face efortul dureros nu este pericolul, ci repetarea lui neîncetată. “Muncile” herculeene au în comun cu toate marile isprăvi faptul că sînt unice; din nefericire însă doar miticele staule ale lui Augias vor rămîne curate odată ce efortul a fost făcut şi sarcina a fost îndeplinită.
(Hannah Arendt, Conditia umana, Idea, Cluj, 2008, p. 86).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu