Se prea poate ca intrebarea '"la ce bun filosofia?" sa fie gresit pusa. Atita vreme cit raminem in logica lui "la ce bun?" nu putem da un raspuns pertinent acestei intrebari. Caci ea ne trimite mai degraba la utilitate (filosofia nu e nici utila, nici inutila), la pragmatism (filosofia nu e nici practica, nici ne-practica). "La ce bun?" e prin urmare si o intrebare resemnat-fatalista, cu aceeasi rezonanta siciitoare din Cioran, "à quoi bon d'avoir quitté Coasta Boacii"...
In loc de un raspuns, in loc chiar de o intrebare mai buna (de pilda: ce inseamna filosofia pentru viata unui om? Cit de mult ii poate modifica deciziile capitale? Cind si cum se iau aceste decizii?), doua destine, doua marturisiri, venite de la trecatori prin filosofie, prin filosofia de la Cluj, pe care doar le transcriu, nu le compar si mai ales nu le judec:
Florin Serban:
Ioana Roman:
Mie imi pare ca cel care intreaba si cel care raspunde nu se prea intalnesc, ba mai mult, intrebarea se pune tocmai pentru a nu primi (decat) un raspuns. Doar ca este pusa cui nu trebuie, adica cuiva caruia ii sta in fire sa analizeze critic, sa discursivizeze. De fapt, imi aduce aminte de o scena din anul I cand, intr-un context monden-muzical-bahic, un coleg (tot de la filosofie) a fost intrebat, dupa cateva minute de discutii intelectual-romantice, de domnisoara pe care o abordase: "Ce intentii ai?"
RăspundețiȘtergereCred ca 99,995 % dintre romani nu sunt influentati de nici o filozofie in viata , trist dar cert , pe acestia ii poate influenta doar "filozofia de viata" , care e de fapt un cumul de greseli din care au tras concluzii , dar pe care le repeta ori de cate ori se iveste o noua ocazie...
RăspundețiȘtergereAsa ca romanul mioritic are nevoie de cineva care sa-i "rumege" filozofia , sa i-o digere , si eventual dupa aceea sa i-o bage intravenos in creier daca se poate . Eh, dupa aceea da, sa vezi ce decizii intelepte ia!
Si atunci revenim la rolul filozofului in societate...
Se implica sau nu !?
( epigonul albastru )