22 septembrie 2010

CFR Cluj – raţiune şi pasiune



O spun simplu de la început, scriu din postura de suporter al echipei de fotbal CFR Cluj, în semn de preţuire pentru un prieten vechi, Vasile Dâncu, suporter al celeilalte echipe clujene, Universitatea. Împărtăşim o pasiune pentru fotbal sădită în noi în anii 80, anii în care am crescut cu primele mari performanţe ale echipelor româneşti de club, o pasiune cultivată apoi în anii studenţiei, cînd am vibrat ca atîţia alţii pentru Steaua în 1985-1986, apoi în acel magic moment al calificării naţionalei la Mondialul italian, o calificare obţinută într-un cu totul special an 1989…
Nu voi putea vorbi despre CFR cu patosul cu care o face Vasile Dâncu pentru U (a se vedea textul de pe blogul sau). Investiţia noastră pasională se prea poate să nu fie aceeaşi. Dar, asemeni lui, încerc să raţionalizez şi să explic, nepătimaş şi mai ales fără încrîncenare ori gelozie, care sînt motivele acestui ataşament.
Ca mulţi clujeni, am fost surprins să aflu cu cîţiva ani în urmă că, datorită onestităţii lui Ioan Sabău, care nu a cedat un meci al Gazului la Petroşani, o echipă din Cluj, CFR, promova în prima divizie. În acea vară plictisită, într-un oraş sufocat încă de doisprezece ani de administraţie naţionalistă, am mers împreună cu nişte prieteni la meciul împotriva Timişoarei, cîştigat cu 2-1. Atunci s-a înfiripat o poveste specială, care nu e nicidecum numai a mea; la ea participă de ani de zile oameni din cei mai diferiţi, convertiţi la cauza ceferistă. Şi voi spune aici de ce.
Am văzut în proiectul CFR, cu urcuşurile şi coborîşurile lui, şansa nu doar a unei echipe de fotbal, ci a unui oraş întreg să revină cu demnitate în rîndul lumii europene. Oraşul a pătimit vreme de mai bine de un deceniu din cauza bufoneriei extremiste pe fondul pasivităţii locuitorilor săi. După 2004, Clujul s-a trezit parcă dintr-o lungă rătăcire sau amorţeală. Un soi de entuziasm civic (naiv pe alocuri, stîngaci fără îndoială) a cuprins palida societate civilă ce se agita în marginea puterilor de o culoare politică sau alta. Urcarea CFR-ului în prima divizie a coincis cu acest moment de dezmorţire. Proiectul său s-a suprapus peste alte proiecte de deschidere cosmopolită a unui întreg oraş. Cei mai mulţi dintre aceia care au început să îngroaşe rîndurile suporterilor echipei în acei ani n-au făcut-o din ataşament pentru istoria acestui club, pe care o ignoră poate şi azi. De asemenea, n-au făcut-o nici dintr-un soi de criză de afectivitate, care trebuia proiectată cu orice preţ într-o creaţie nouă. Au făcut-o – sau cel puţin eu am făcut-o – tocmai pentru că rupea cu o istorie recentă a fotbalului românesc, ale cărei adevăruri murdare şi afaceri ilegale ieşeau tot mai mult la suprafaţă. Da, jurnaliştii au dreptate cînd spun că CFR este un construct artificial, deşi, încă o dată, se poate identifica o istorie a sa, relativ lungă şi continuă, dar o istorie în care puţini mai sînt aceia care se regăsesc. Astfel, cu excepţia fidelilor din anumite cartiere sau zone profesionale, suporterii de azi ai CFR-ului sînt oportunişti asemeni mie. Şi mai ai o trăsătură prea puţin remarcată de analişti: sînt „vinituri”.
Ca oraş universitar, Clujul cunoaşte mai mult ca oricare decît celelalte oraşe din Transilvania această dinamică populaţională, profesională şi economică ce-l face atrăgător în termeni de carieră. Ca orice oraş mare, ştie să fie generos cu învingătorii (în termeni de prestigiu material şi simbolic) şi necruţător cu învinşii. Mulţi dintre suporterii ceferişti fac parte din aceste categorii sociale şi profesionale născute odată cu postcomunismul, nu neapărat cu pregătire academică, dar cu flexibilitate ocupaţională şi cu un spirit antreprenorial dezvoltat. Adeziunea la noul club s-a făcut şi în termenii acestei identificări cu o investiţie de succes, într-un spirit prea puţin întîlnit în fotbalul românesc, bîntuit de personaje groteşti, suspecte legal, ori doar comico-tragice. CFR a fost atunci şi mai este azi şansa unei despărţiri de întunecaţii ani funarioţi (la care, se înţelege, am fost şi noi părtaşi, fie şi numai prin pasivitatea noastră) şi a unei întîlniri cu o altfel de lume, tolerantă, cosmopolită, modernă.
Sigur, vorbesc aici despre o proiecţie, nu vreau să spun prin asta că lucrurile au stat întocmai şi pentru toată lumea aşa; de asemenea, nu vreau nicidecum să diminuez din meritele ori din motivaţiile suporterilor altor echipe, îndeosebi ai Universităţii. Pentru că în afara unei rivalităţi tradiţionale, a tachinărilor amicale ori a supralicitărilor mediatice strict producătoare de scandal şi tensiuni, deci de rating, nu avem de-a face aici cu o simetrie între cele două echipe sau între suporterii lor. (Dar asta e o altă poveste, ce merită discutată aparte).
Ascensiunea CFR-ului a corespuns cu momentul ieşirii noastre masive în Europa şi cu intensificarea emigraţiei ocupaţionale în spaţiul european. În paralel cu această mişcare, clubul s-a construit printr-un aport masiv de jucători străini, de naţii diferite, ce a întărit aparenţa de artificialitate, dar a neutralizat şi mai mult adversităţile naţionaliste. În termeni de imagine (ah, veşnica noastră obsesie cu imaginea României în lume…) ceea ce au transportat mulţi dintre concetăţenii noştri în termeni de hărnicie sau onestitate lucrînd în Occident s-a regăsit, bunăoară, în surpriza europeană a prezenţei în Liga Campionilor a CFR-ului acum doi ani. Vizibilitatea Clujului ca oraş european (şi nu ca simplu subiect al unor scene de un naţionalism de mascaradă) a fost asigurată şi de CFR (nicidecum ca actor exclusiv, desigur. E vorba doar de o vizibilitate mediatico-sportivă, în paralel cu una cultural-ştiinţifică, asigurată de universităţile clujene, ori economică prin investiţiile realizate aici).
CFR a fost percepută dinspre suporterii săi, dar şi dinspre exterior, ca o investiţie de succes, în termeni de infrastructură, de performanţă, de prospectivă, de prezenţă publică, de imagine. Proiectul său e interpretat ca unul de un management raţional, poate inferior ca cifră de afaceri altor proiecte investiţionale locale, dar mai percutant şi mai accesibil unui public neiniţiat în tainele afacerilor capitaliste, şi simultan expansiunii acestora. (Poate de aceea, întîmplător sau nu, criza actuală a echipei coincide cu criza unei societăţi întregi şi a unui management defectuos al economiei româneşti. Ceea ce se petrece azi la club pare a avea tot mai mult de-a face cu o succesiune de erori manageriale decît cu o formă fizică a unor jucători anume).

Cîteva remarci finale:
1. Nu vreau să idealizez imaginea acestui club. Ca suporter profan, nu cunosc dedesubturile afacerii, nici nu vreau să le cunosc. Cu siguranţă că pentru a supravieţui în mediul corupt al fotbalului românesc a fost nevoie de compromisuri. Unele poate chiar compromiţătoare pentru club. Şi în nici un caz scopul (performanţele, trofeele etc.) nu scuză mijloacele.
2. Publicul ceferist nu este unul fidelizat aşa cum este publicul altor cluburi de tradiţie din România sau din alte părţi. El este un public nu neapărat mai inteligent, nu neapărat mai cultivat, dar cu siguranţă mai capricios, mai dependent de succes. Este poate cel mai important lucru pe care trebuie să-l aibă în minte managerii acestui club. A se vedea, în termeni de simplă comparaţie, diferenţa uriaşă de audienţă şi de investiţie afectivă dintre meciurile din Liga Campionilor de acum doi ani şi recentul meci cenuşiu (din toate punctele de vedere) împotriva celor de la Basel.
3. Momentul unic al intonării imnului Ligii înaintea meciului cu Chelsea, cu un public format din oameni veniţi din toată ţara pentru acel meci pentru o sărbătoare cu totul specială, nu poate hrăni pentru multă vreme ataşamentul pentru culori şi echipă. Suporterii nu se identifică totuşi nici cu Arpád Paszkany, nici cu Iuliu Mureşan, nici măcar cu vreunul dintre jucători, chiar dacă simpatiile s-au putut îndrepta temporar spre Anca, Semedo, Dubarbier ori Deac. Suporterii ceferişti se identifică, încă o dată, cu o marcă de succes. Chiar dacă, fideli cum sîntem spectacolului (şi nu sportului) numit fotbal, ne putem alege drept ringtone la telefon, melodia celor de la Desperado, putem să sărim în sus de bucurie la victorii şi să ne întristăm amarnic la înfrîngeri.
4. Locuiesc într-o curte cu „uişti” şi „stelişti”, români şi unguri. Farmecul discret al vieţii în comun îl dau inclusiv şicanele după o etapă sau din timpul vreunui meci, în care „ai noştri” sau „ai lor” cîştigă ori pierd, independent de voinţa sau puterile noastre. Nu vor fi însă aceste victorii sau înfrîngeri niciodată altceva decît un motiv pentru o bere oferită vecinului, stelist, uist, ceferist, român sau ungur.

13 comentarii:

  1. Ciprian ,foarte buna analiza asupra fenomenului daca imi permiti sa spun asa "CFR 1907 Cluj",dar ai si unele scapari scuzabile de altfel in contextul in care declari si o faci sincer ca esti suporterul acestei echipe doar de cativa ani.
    Iata si de ce spun asta,eu si nu numai eu sunt suporter al echipei de cel putin 25 de ani,nu m-am nascut in Gruia si nici nu am copilarit in acele zone profesionale de care spui,m-am nascut si am trait vreme de multi ani la cateva minute de UBB ,respectiv in buricul targului.
    Si sa stii ca nu sunt o exceptie iar ca mine mai sunt multi dar am fost tinuti in umbra si noi si echipa pe care o iubim de anumite conjucturi ale istorieipe care cu siguranta la cunosti
    Pe de alta parte e adevarat ca emulatia nascuta de aceasta echipa s-a manifestat mai puternic doar de cativa ani odata si cu performantele acestui club dar impresia de asa zisa falsitate pe care incearca unii sa o dea cum ca echipa va "muri" odata cu disparitia performantei e complect falsa .
    Suntem multi din ce in ce mai multi ,copii nostri au crescut cu fularul CFR-ului la gat,fredonand imnul CFR-ului iar asta nu se uita niciodata.Da e un moment dificil in care spectrul crizei ne ameninta pe toti dar eu am in continuare incredere in cei care au gandit acest proiect si care in mod sigur s-au gandit si la asemenea momente .
    Iar in incheiere vreau sa iti urez bun venit in randurile noastre sa iti multumesc pentru cuvintele frumoase ,intr-un cuvant(trei de fapt) Bine ai venit !

    RăspundețiȘtergere
  2. Va multumesc mult pentru mesaj si pentru completare, ea pica bine in prelungirea a ceea ce aveam eu de spus. Nu am avut si nu am de gind sa-i subestimez sau sa-i ignor pe vechii si fidelii suporteri ai CFR-ului si imi doresc, asemeni dvs., ca atasamentul fata de proiectul CFR sa nu se diminueze odata cu scaderea - sper temporara - a performantei. Spuneam doar ca, mai mult poate decit alte cluburi romanesti, CFR-ul a avut si are parte SI de suporteri "oportunisti", "capriciosi", studenti, de exemplu, membri ai unei clase de mijloc in formare, din Cluj, dar si din Baia Mare, Zalau, Sibiu ori alte orase. Vad asta printre prietenii si cunostintele mele, fara sa pot generaliza acest tip de comportament. De unde o si anumita ambianta in tribune, "ca la teatru", cum spune un prieten, mai politicoasa, desigur, dar si mai plicticoasa uneori. Ar fi si altele de spus, dar ma opresc aici acum. Toate bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eh ,asta e peste tot la toate echipele din Romania,fidelizarea suporterilor e practic foarte greu de obtinut si necesita timp,rabdare si o foarte buna si creativa conducere si nu in ultimul rand tine si de civilizatie si stabilitate de orice fel.
    In Anglia toata lumea canta pe stadion fara exceptii dar mai exista si momente de teatru chiar multe as putea spune ,ideea e ca lumea merge pe stadion meci de meci si asta ma intorc tine de multi de foarte multi factori

    Dantesc

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonimului certat cu limba romana care s-a gasit sa injure aici:
    Imi administrez spatiul blogului ca pe un spatiu privat, in care imi rezerv dreptul de a-i invita inautru pe cei care stiu sa se poarte si sa vorbeasca, dar si de a-i lasa afara pe cei care n-au invatat regulile minime de politete.
    Cind ati ingaduit ultima data unui anonim sa va intre in casa si sa va injure? Si cu ce l-ati servit?
    Prin urmare, nu sinteti binevenit aici, descarcati-va in alta parte.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ciprian, in primul rand as vrea sa te felicit pentru articolul realizat. In mare, sunt de acord cu tine. Si eu fac parte dintre suporterii asa zisi "oportunisti". Eu locuiesc la 300km de Cluj, deci nu am avut cum sa tin cu CFR inainte sa ajunga in prima liga. Am fost student la Cluj, timp de 5 ani, timp in care am cunoscut aceasta echipa, am devenit suporterul acestuia si voi ramane indiferent de rezultatele ei. La primul meci am fost prezent ca un simplu spectator care era bucuros ca vede un meci de Divizia A (cum se numea atunci) pe stadion. Pana atunci tineam cu alte echipe, dar fotbalul (mai exact scandalul) romanesc nu mi-a placut deloc. In CFR am vazut o echipa ce semana foarte mult ca si proiect cu echipele din occident, si dupa doar cateva etape am devenit suporterul acestuia. Cei care acum 6 ani erau prezenti in Gruia au avut aceleasi sentimente. Pentru noi toti, suporteri vechi si noi era o bucurie sa mergem la meci, am cantat impreuna cu cei din Commando Gruia sau KVSC si nu ne-a interesat cu cine jucam sau daca vom castiga meciul, ne-am dus sa vedem cum Jula, Anca, Surdu sau Tiligol cum isi dau sufletul pentru echipa si suporteri. In cele 5 ani de studentie am avut parte de multe momente istorice. Am vazut echipa chinuindu-se in Liga 1, jucand si castigand meciuri importante in Intertoto, apoi prima clasare pe podium, castigarea campionatului si meciurile din Liga Campionilor. Faptul ca soarta m-a dus departe de cluj si echipa e greu de suportat. La fel de greu e sa faci "deplasarea" la Cluj pentru fiecare meci, dar din 2 in 2 luni, indiferent cu cine jucam incerc sa fiu prezent pe stadion sa-mi vad favoritii jucand. Multi, mai ales cei de la U, pot sa aclame ca sunt suporter "oportunist" care s-a alaturat echipei in momentele de glorie, dar sentimentele mele fata de aceasta echipa ei nu cunosc. Nu ma intereseaza nici faptul cand prietenii ma cred "tampit" cand ma duc la Cluj sa vad un meci in care echipa nu joaca cu o echipa redutabila, sau pentru banii "aruncati pe fereastra" pentru a sustine echipa. Doar eu stiu ce simt in sufletul meu si poate sa ma critica oricine, nu-mi pasa.

    RăspundețiȘtergere
  9. Iar m-a invins tehnica. Cred ca am trimis un comentariu terminat pe jumatate, in care am vrut sa explic de ce am scris micul text despre CFR Cluj postat de Ciprian pe blogul sau (nu i-am multumit pana acum pentru gestul sau, acum o fac prin acest comentariu). Meciul CFR-ului cu Roma de acum doi ani (victoria de pe Olimpico) a fost evenimentul care m-a convins ca fotbalul poate fi magic, mai mult, un frumos meci de fotbal poate fi ca o piesa buna de teatru sau un film bun, chiar si atunci cand echipa favorita este invinsa (vezi meciul din 9 decembrie 2008 de pe Stamford Bridge sau mica finala de la CM 2010 - daca exista o etica a infrangerii, atunci invinsii celor doua meciuri, CCFR Cluj respectiv URuguay, au ilustrat-o cat se poate de frumos si convingator). Reactia presei fata de acea victorie m-a infuriat insa, mai ales acel strambat din nas al patriotului nationale snob si ignorant care nu poate deosebi istoria de mit, nu poate intelege ca Clujul a fost dintotdeauna un oras al "strainilor", ca acest oras este viu si creativ pentru ca nu este omogen din punct de vedere etnic, lingvistic, cultural si religios.

    RăspundețiȘtergere
  10. PS la comentariul meu: iar m-a invins tehnica. Am scris anonim, dar de fapt sunt Edit Szegedi. N-am vrut sa-mi ascund identitatea.

    RăspundețiȘtergere
  11. 50% ardelean+50% regatean17 noiembrie 2010 la 03:51

    Desigur, daca privim totul din punct de vedere managerial, al construirii unui "brand de succes", Steaua din '86 e un reper. Ce eficienti au fost comunistii!
    Ma intreb insa ce diferenta era intre Steaua si Cenaclul Flacara?

    RăspundețiȘtergere
  12. 50%ardelean+50%regatean17 noiembrie 2010 la 04:11

    Mie mi se pare periculoasa indiferenta fata de impostura.
    Ma intreb, de asemenea, ce diferenta este intre Proiectul Steaua '86 si Cenaclul Flacara?!

    RăspundețiȘtergere
  13. Haha ! Acuma vad ca esti ceferist ! Iaca si io ! Cel mai mare din Salicea de Cluj. :)

    RăspundețiȘtergere