De ce moare Universitatea (și, odată cu ea, întreaga societate)

În urma articolelor și postărilor de săptămana trecută despre revenirea lui Tudorel Toader la Universitatea din Iași și despre atitudinea colegilor de acolo, am primit pe email un mesaj din partea cuiva de la această universitate. Am retras din el elementele mai personale sau prea contextuale.

Din respect pentru acest coleg și pentru ceilalți colegi de la UAIC, nu voi comenta prea mult acest mesaj. Reținem însă învățătura teribilă din acest text: da, este adevărat că un om politic precum TT caută doar putere. Dar ceea ce este important este că o și obține, chiar cu mare ușurință, din cele motive invocate în text, pe care le găsesc uluitoare și dezamăgitoare în același timp, dar perfect coerente cu ceea ce știm deja despre universitățile românești.

Primul motiv este că a face opoziție, a rezista, a te revolta riscă să te izoleze de marea masă a conformiștilor. Desigur, vom recunoaște în acest argument însăși definiția conformismului și supunerii, și nu doar de acum, ci chiar și dinainte de 1989. În sinea noastră, toți suntem nemulțumiți, chiar scandalizați de ce se întâmplă. Dar e riscant să protestăm. Nu mai riscăm închisoarea, ci izolarea și pervertirea relațiilor cu ceilalți.

Al doilea motiv, la fel de dărâmător, este că oricum nu are rost să ne revoltăm împotriva abuzurilor și nedreptății, pentru că în cel mai bun caz nu se schimbă nimic. Iar dacă se schimbă, se schimbă în rău. În locul unora precum Dragnea sau TT vor veni alții cel puțin la fel de răi ca ei.

După toate acestea, sunt de acord cu concluzia asumată: „asa a inceput totalitarismul si tot asa va continua”. În acest fel prevăd un viitor liniștit și pentru TT și pentru copiii lui la UAIC. Şi pentru Dragnea, dar și pentru copilul lui în fruntea țării. Riscul e mare să ne dorim libertatea și dreptatea, când sila e atât de practică, iar revolta interioară atât de la îndemână.

Dar, din prețuire pentru prestigioasa Universitate din Iași și pentru colegii de acolo, îndrăznesc să cred și să sper că nu toată lumea gândește așa, nici în universitate și nici în afara ei. Că sila și tăcerea nu permit nici măcar o supraviețuire demnă, că e nevoie de mai mult, de voci publice, de curaj, de solidaritate. Universitatea moare, societatea moare, prin supunere, în primul rând dacă cei dinăuntru se resemnează și se supun voluntar. Revolta e necesară, curajul public e necesar, universitarii au o datorie față de societate de a denunța primii abuzurile și ilegalitățile. Dacă ei nu o fac, nu avem de așteptat de la altcineva să o facă în locul nostru. Ceea ce câștigăm pe termen lung e mult mai important decât ceea ce pierdem pe termen scurt.

SI ACUM TEXTUL.

„Am citit textele despre TT, numai ca nu am raspuns. Citisem textul respectiv chiar de la postare. (...) Lucrurile stau cam asa. Este o proasta afacere sa incerci sa-l "pedepsesti" pe TT la Universitate pentru ceea ce face la minister. Trebuie sa intelegi ce fel de om este el. Este un om care nu este interesat decat de putere. Cand noi ne gandim la conjunctia "justitie si democratie", el se gandeste la conjunctia "justitie si putere". Lui nu-i pasa deloc de OPINIE, poate sa fi si opinie publica. Daca acea opinie nu poate rasturna situatia juridica, I SE RUPE. Cel mai bun exemplu este cu fiul sau. El s-a declarat suspendat cand a fost acuzat ca l-a adus pe fiul sau, dar suspendat numai dpdv juridic. El nu are nici o problema sa recunoasca faptul ca tine sub observatie tot ce se intampla, ca supravegheaza indeapropae etc. O spune explicit in mesajele sale. Deci i se poate reprosa moral afacere cu fiul sau. Si o comisie etica ar putea sa dea un aviz nasol, daca ar fi comisie de etica... Dar lui nu i-ar pasa nici de asta, dupa cum rezulta. El nu are drept de semnatura, deciziile nu sunt ale lui si cu asta s-a incheiat discutia. Relatia lui cu Rectoratul este exact cea pe care o are Dragnea cu Guvernul: el nu ia decizii, el nu semneaza, el nu are raspundere. El are numai beneficii.

Acum, de ce nu protesteaza nimeni... Sa stii ca unii mai trimit mesaje pline de draci, dar se gasesc altii sa le spuna ca la ei se platescte plata cu ora. (...)

Si chiar daca ar avea un sens si te-ai exprima, ar fi numai vreo cativa. E bun si asa, de ce sa n-o faci? Uite de ce nu as face-o eu: de teama consecintelor. Oooo, vei spune, ti-e frica de Tudorel... Nu, nu mi-e frica de Tudorel (...) Lucrul de care ma tem este urmatorul: mi-e teama ca raman singur. Nu singur in fata lui Tudorel, ci singur in viata universitara cotidiana. Primii care te pedepsesc sunt colegii tai, chiar prietenii, care incep sa se fereasca de tine ca de unul cu care nu se poate "discuta". Se feresc sa-ti vorbeasca sincer, sa te invite in actiunile lor, sa se lase invitati in actiunile tale, sa discute cu tine despre principii si valori, sa iasa cu tine in public. Eu am trecut prin asta, dar nu a fost asa de rau atunci, pentru ca eram tineri si nu ne faceam asa de multe calcule. Acum s-a terminat. (Prietenii de atunci nu s-au schimbat, dar au obosit). Mai simt si acum efectele actiunilor de atunci: nu conteaza daca ai in mod rational dreptate. Pentru ceilalti esti un "revolutionar". Deci, sa se duca dracului cu totii.

Si ultimul RAU. Orice actiune de tip revolutionar aduce la putere niste oportunisti care stau in umbra si asteapta. Asa cum a fost Tudorel insusi: un om sters, frustrat, lipsit de talent, lipsit de umor, calculand si asteptand momentul prielnic... Mi-e sila.

PS Desigur, asa a inceput totalitarismul si tot asa va continua. Ai voie sa postezi orice parte din acest mesaj, daca crezi ca asta poate ajuta la intelegerea fenomenului.”