Odată ajunşi în noul mileniu, ne bem mai întîi cappucino-ul, studiem programul TV de seară şi între pauzele publicitare sortăm ce a mai rămas din noi. Ne ocupăm cu sortarea gunoiului intelectual. Ce păstrăm? Ce trebuie sa aruncăm? Şi mulţimea de sticle goale? Ce aruncăm la gunoi? Ce reluăm din nou în biografie? Mileniul este un sinonim pentru permanenta reinventare a subiectului. Nu este o acţiune, ci o stare care precede actul dispensării. Nu există încă nimic pe care să-l putem pune în spaţiile psihosociale devenite libere şi în sertarele subiectului care au fost curăţate de politică. Cum ar fi să le umplem cu conţinuturi? That sucks. Şi cu proiecte? Deja mai bine.
Iar în supa aceasta primordială a inutilului care se numeşte mileniu, plutim noi cu sloganurile şi simbolurile noastre, cu logo-uri ţipătoare şi corpuri tatuate cu promisiuni false. Corpurile noastre au devenit suprafaţa de reclamă a unui univers al mărfurilor organizat global, genele noastre sînt patentate şi reproduse. Spaţiul nostru de viaţă apare comercializat pînă în cel mai mic detaliu, pînă în ultimul colţ al sferei private. În faţa omniprezentei transformări a tot ce e viu într-o marfă, Gregor Samsa, eroul tragic a lui Kafka, nu s-ar mai transforma într-un gîndac, ci într-un snow-board marca Shorty’s.
Marius Babias, Subiectivitatea-marfa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu