Pudoarea
prefăcută a majorităţii semenilor noştri nu trebuie să ne deturneze atenţia de
la o stare de fapt dezarmantă a societăţii româneşti de azi: această societate
este una profund imorală. Lipsa oricăror repere de natură morală a făcut ca azi
să avem în fruntea statului nu doar oameni incompetenţi ci şi, mai ales, oameni
străini oricăror valori morale: hoţi, mincinoşi, plagiatori, evazionişti,
traficanţi, oameni care înainte chiar de a încălca o lege au încălcat toate
principiile convieţuirii sociale. După ce au făcut-o, în loc să fie sancţionaţi
şi ostracizaţi de societate, au fost promovaţi şi transformaţi în modele de
urmat.
Primarul ales din
puşcărie, plagiatorul promovat în instanţele ştiinţifice, hoţul devenit stăpân
peste finanţele ţării, preotul pedofil cântând pe bani mulţi dorurile românilor,
condamnatul penal visând să devină preşedinte – cu toţii sunt produsele unei
societăţi eşuate din punctul de vedere al unor valori împărtăşite. Inteligenţa
individuală şi socială a fost pervertită la maximum pentru a descoperi toate
tertipurile prin care poate fi păcălită legea, în România şi în Europa. O vorbă
din Balcani spune: „legea e ca o poartă în mijlocul unui câmp: numai boii trec
prin ea”. Aceasta este ideea pe care omul de rând o are despre lege?
Oamenii cinstiţi
şi faliţi nu au nicio şansă în faţa şmecherilor cu bani şi maşini scumpe
promovaţi în medii lipsite ele însele de orice decenţă. Se vând hoţii? Promovăm
hoţi. Se cer prostituate? Promovăm prostituate. Se cer mincinoşi şi plagiatori
în politică? Avem din belşug. Nici un muşchi nu se mişcă pe obrazul românului
de rând, resemnat în faţa asaltului imoralităţii din jurul lui. Nici o
ipocrizie nu e prea scandaloasă pentru a nu fi convertită în sfinţenie şi
propagandă: hoţul suprem este blagoslovit de biserică, hoţul inteligent este
pus şef informal peste finanţele ţării, Don Juan cu cinci neveste face apologia
familiei tradiţionale.
Simulăm tot:
pioşenie, cinste, mândrie, performanţă, competenţă, curaj, dialog, tot ce ţine
o societate împreună este pură simulare şi prefăcătorie. Nu a rămas nimic
autentic, în trăiri, în experienţe, în discursuri, în acţiuni, care să nu fi
fost pervertit şi preluat în dramolete ieftine care se vând în exces la
televiziunile publice cu vocaţie pornografică. După patru ani în Africa şi doi
ani în Occident, pot să spun că nu mi-a fost dat nicăieri să întâlnesc atât de
grave dereglări ale bunului simţ, ale respectului pentru celălalt şi ale
responsabilităţii publice cum pot întâlni în societatea românească de azi.
Din punct de
vedere politic, ce este de făcut? Putem continua, asemeni PSD, să exploatăm
această imoralitate promovând-o în continuare prin demni reprezentanţi ai
ticaloşiei, aşa cum se întâmplă acum şi cum se întâmplă de treizecei de ani. Sau
se poate începe urcarea Golgotei, cu un efort uriaş şi deopotrivă chirurgical,
răbdător, de ieşire din deruta morală în care această societate a căzut, cu
riscul de a pierde voturi atunci când se va susţine că nu suntem toţi hoţi şi
că nu trebuie să ne resemnăm cu toţii cu starea de furt şi minciună
generalizată.
Altfel spus: nu
avem nicio şansă ca hoţi şi prostituaţi în lumea pe care o visăm, chiar dacă
pentru moment asta aduce un profit. Pe termen lung, pentru noi şi mai ales
pentru copiii noştri, singura cale de reuşită este cinstea. Iar drumul cinstei
este anevoios şi plin de riscuri din punct de vedere politic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu