Duhul, untul si ura fata de democratie

Pe marginea articolului Alinei Mungiu-Pippidi din România liberă, o altă sugestie de lectură si mai ales de reflecţie:

Lăsînd deoparte orice politică, termenul de democraţie devine atunci deopotrivă eufemismul desemnînd un sistem de dominaţie căruia nu mai vrem să-i spunem pe nume şi numele subiectului diabolic ce se aşază în locul acestui nume şters: un subiect compozit, în care individul care suportă acest sistem de dominaţie şi cel care-l denunţă se confundă. Prin trăsăturile lor combinate, polemica schiţează portretul-robot al omului democratic: tînăr consumator imbecil de popcorn, de telerealitate, de safe sex, de asistenţă socială, de drept la diferenţă şi de iluzii anticapitaliste sau altermondialiste… Se instaurează atunci domnia furioşilor care amestecă formele noi de publicitate ale mărfii şi manifestările celor care se opun legilor sale, moliciunea „respectului pentru diferenţe” şi noile forme de ură rasială, fanatismul religios şi pierderea sacrului.

(Jacques Rancière, La haine de la démocratie)