Efectul aproape miraculos pe care societatea spectacolului îl produce asupra vieţii cotidiene este că o întinde cu o abilitate desăvîrşită între extremele sale, acolo unde practicile rutiniere se suspendă în experienţe ale suveranităţii şi precarităţii. Dar, la o analiză mai atentă putem observa că nu se instaurează nici o simetrie între cele două, ca şi cum ele ar fi zonele de protecţie ori de distrugere, de cîştigare ori de pierdere a sensului existenţei. Nu cred că avem astăzi un spaţiu neted al rutinelor şi spaţii altfel ale evadării în suveranitate sau ale înfundării în precaritate. Aş spune că schema celor trei concepte funcţionează în cu totul alt fel, pe care l-aş putea rezuma printr-o frază abruptă: cotidianul este locul în care iluzia (promisiunea) suveranităţii maschează realitatea precarităţii. Cotidianul este locul în care luxul, cheltuirea, excesul sînt oferite în doze homeopatice – reale sau, mai ales, imaginare – pentru a deturna atenţia de la sărăcie, nevoie, fragilitate, vulnerabilitate.
pe de alta parte, iesirea din saracie, nevoie, fragilitate si vulnerabilitate este vazuta ca posibila, sau cel putin imaginata astfel,doar prin recurgerea la lux, cheltuire si exces. este si un act neimpus in aceasta situatie, care exista dintotdeauna. daca vrei sa te bucuri de lux inseamna ca recunosti o stare diferita de lux in care esti deja. luxul nu mascheaza precaritatea situatiei tale, ii ofera insa un scop. acum insa, modul in care acesta ne este prezentat este cu totul o alta discutie ce implica mai putin Debord si mai mult Bourdieu.
RăspundețiȘtergereintr-un fel, se presupun. imaginea uneia o obstructioneaza pe cealalta, la fel ca atunci cand uitandu-te la un mar lucios din hypermarket, nu vezi jumatatea stricata. in ce masura societatea spectacolului este vinovata de un astfel de mecanism, care, totusi, ii preexista? cred ca elementul cel mai important este modul in care se creeaza astfel semnificatia. in momentul productiei si in timpul consumului. ce s-a pierdut este modul in care valoarea se creeaza in afara acestor notiuni de productie si consum.
pavel raul
Da, cum bine spunea Bataille: "...nu necesitatea, ci opusul ei, "luxul" pune materiei vii si omului problemele lor fundamentale..."
RăspundețiȘtergereTot "prozatorul scandalos", Bataille: "Bogatiile isi schimba sensul in functie de avantajul pe care noi il asteptam de la faptul de a fi in posesia lor."