20 aprilie 2010

Papan sau despre (in)toleranţă (Eu când vreau să fluier, fluier, partea a II-a)



Articolul lui Florin Şerban, „Scârbă”, publicat pe blogul ziarului Gândul a provocat reacţii extreme în rîndul cititorilor, a căror sensibilitate s-a trezit brusc la invocarea „problemei ţigăneşti”. De la intoleranţa faţă de ţigani şi propuneri de exterminare, trecînd prin numirea regizorului drept ţigan, el şi toată etnia lui, pînă la pateticele regrete că nu sîntem suficient de creştini cu aceşti năpăstuiţi, în vreme ce-i iertăm la fel de creştineşte pe marii corupţi – reacţiile sînt toate pasionale şi pulsionale, populate de imagini tari, scene de violuri, familii amarîte de la ţară care nu fură, soţii de ambasadori decăzuţi etc.
Subiectul articolului şi al comentariilor este încă unul fierbinte, nu a încetat să fie astfel, tocmai pentru că în jurul lui se practică dintotdeauna (de cînd această problemă pretinde că se pune) dublul discurs şi, pe cale de consecinţă, ipocrizia.

Îmi propun doar cîteva reflecţii în marginea acestui subiect, profitînd de şansa de a-l fi cunoscut şi de a-l cunoaşte bine pe Florin Şerban, onorîndu-i în acest fel filmul.

1. Textul său, trădînd de bună voie o afectivitate îmbrăcată estetic şi transcrisă literar, este un text despre mecanismele excluderii în societate. Papan este pretextul unei asemenea dezbateri. Un pretext care nu rezistă confiscării dezbaterii şi mutării ei în discursul toleranţei. Florin Şerban are experienţa lucrului de zi cu zi cu excluşii deveniţi infractori, o experienţă depusă pe o formaţie filosofică solidă, interogativă şi critică, dar şi pe o formaţie artistică de excepţie în şcolile americane. Scîrba lui e justificată şi este bine explicată în text, nu revin asupra ei. Manipularea spectaculară din media românească, cea mai eficientă industrie actuală de produs clişee şi stereotipuri, recuperează şi sărăceşte cu o viteză şi o eficienţă nemaiîntîlnită – în tuşe grosolane, voit exagerate – orice subiect demn de interogaţie. E şi cazul excluderii.

2. Mecanismele excluderii sociale nu au făcut şi nu fac încă obiectul unor cercetări sistematice, de profunzime, în cultura română. Societatea zisă liberală construită pe scheletul constrîngător al economiei de piaţă, se alimentează din dinamica normativizării şi normalizării. Prima impunînd norme formale şi generale de includere/excludere, cea de a doua legitimînd comportamentele şi reprezentările majorităţii, prin uniformizare şi printr-un fals respect al diferenţei şi drepturilor minorităţii. O societate în mişcare browniană accelerată, în care nu e loc de învinşi, de looseri, de nerentabili, înlocuiţi numai decît de învingători temporari, de indivizi de succes efemer(i), modele pentru ceilalţi. Nu dispunem încă de instrumente teoretice şi nici de aptitudinile epistemice pentru a cerceta spiralele excluderii, care sînt transversale în societatea românească, aşa cum sînt în orice societate guvernată de legitimarea prin eficienţă economică şi prin bunăstare materială. În fiecare etapă a vieţii, cu fiecare instituţie prin care trecem, ne punem la încercare, trecem probe şi examene, intrăm în norme sau rămînem în afara lor, sîntem incluşi sau excluşi. Nu orice eşec este excludere, se înţelege. Dar e de studiat, pentru că rămîn încă necunoscute, mecanismele unei spirale a excluderii, a cărei declanşare este consecinţa reunirii unor circumstanţe mai mult sau mai puţin probabile, mai mult sau mai puţin grave. În alte cuvinte, de ce o excludere atrage după sine o alta, şi mai gravă, care la rîndul ei produce încă una, şi aşa mai departe. Sărăcia, anaflabetismul, contextul infracţional, predispoziţiile genetice (horribile dictu), starea de sănătate etc. etc., oricare din aceste condiţii, mai multe împreună sau chiar toate, pot sau NU pot declanşa o asemenea spirală a excluderii. În cazul lui Papan, această spirală s-a declanşat foarte devreme, Florin Şerban o descrie plastic şi convingător în textul său.

3. De ce devine începutul lucid de discuţie despre excludere o gîlceavă pasională despre toleranţă şi intoleranţă?
Motivul este unul simplu şi el se numeşte putere. Mecanismele de excludere sînt unul din instrumentele cele mai eficiente si mai fascinante de exercitare a puterii într-o societate. A unei puteri instituţionale sau non-instituţionale. Altfel spus, la fiecare nivel, în fiecare nod în care se stabilesc relaţii între indivizi, grupuri, instituţii. De fiecare dată cînd o persoană exercită o putere (părinte, profesor, medic, poliţist, judecător, ori simplu gardian, funcţionar public), ea îşi va manifesta vizibil această putere prin capacitatea de a exclude, prin interdicţii, sancţiuni, pedepse, refuzuri. La rîndul ei, o majoritate îşi exercită puterea asupra unei minorităţi sau mai multora prin aceeaşi „lege” a includerii/excluderii şi care se exteriorizează prin fixarea de praguri de toleranţă. Toleranţa, ne-o spunea şi Derrida în alt context, este o falsă generozitate şi ospitalitate, tocmai pentru ca este locuită, virusată de putere. Devenim generoşi, ospitalieri cu ceilalţi doar între anumite limite – ceea ce dă, desigur, coerenţă şi siguranţă vieţuirii în comun. Dar, pe de altă parte, toleranţa este ipocrită tocmai pentru că generozitatea şi ospitalitatea sînt posibile numai în măsură în care avem o anumită putere de partea noastră: de a închide o uşă, de a da afară pe cineva, de a pedepsi pe cineva care nu se comportă aşa cum propunem sau impunem noi. Ştim prea bine că în practică nu e posibilă o ospitalitate necondiţionată, aşa cum prescrie la nivel de principiu Derrida. Aceasta trebuie doar să ne atragă atenţia asupra condiţiei care ne îngăduie să jucăm jocul toleranţei, şi anume situarea pe o poziţie de forţă. Niciodată cel slab nu este tolerant faţă de cel puternic. Numai cel puternic poate fi tolerant cu cel slab; „poate” în ambele sensuri ale cuvîntului: vrea şi are capacitatea să fie astfel.

4. În naivitatea mea catalogată uneori drept „social-democrată”, rămîn siderat, chiar înspăimîntat, de uşurinţa, chiar de reflexul propunerilor – venind nu doar din partea anonimilor de pe forumuri şi bloguri – de exterminare, gazare, ghettoizare sau exilare a acestei „adunături de hoţi, violatori, cerşetori etc.”. O etnie despre care se spune că „are în sînge” furtul, crima… Imaginea sîngelui, ca determinare genetică cu neputinţă de modificat, ne scuteşte, e adevărat, de mult efort de gîndire. Dar dacă nu admitem imediat această imagine cu accente rasiale sau rasiste, trebuie să admitem în schimb o altă idee, şi anume aceea a eşecului unei întregi societăţi, al unui stat precomunist, comunist şi postcomunist, şi mai ales al instituţiilor sale cele mai reprezentative de a rezolva pe termen lung, cu proiecte viabile, probleme de excludere şi de intoleranţă.
Problema aici nu se pune în termenii vinovăţiei unuia sau altuia, a mai multora, faţă de soarta ţiganilor şi nici în termenii soluţiilor extreme la cazuri extreme. Pe acest teren, pistele sînt mereu false, sterile, dacă nu periculoase (Exemplu: „Eu nu sînt vinovat că Papan a furat din apartament după ce a ieşit din închisoare şi a turnat filmul; prin urmare, nu văd de ce ar trebui să asum vreo responsabilitate sau să plătesc un preţ individual sau social pentru fapta lui. Pe de altă parte, există instituţii ale justiţiei, chemate să facă dreptate socială şi să repare dauna produsă prin pedepsirea celui vinovat”. Alt exemplu, preluat textual de intervenţiile de pe blogul lui Florin Şerban: „Daca o viola pe fi-ta, sau iti omora nevasta, ca il prinsese in apartamentu tau la furat, mai erai poet, mai draga autor lacrimogen habarnam?”).
Socialmente vorbind, pe termen scurt e mai ieftin şi mai concret să pedepseşti, să închizi, să excluzi. Pe termen lung, însă, ne aflăm în situaţia produsă de acest calcul economic pervers al excluderii şi pedepsirii. Închisoarea este azi prima sursă de infracţiune, aşa cum spitalul era (şi mai este?) după cum o spunea acum mai bine de o sută de ani Pasteur, prima sursă de infecţie şi mortalitate. Soluţia nu e de a deveni mai toleranţi, mai îngăduitori, mai relativişti (nu-i aşa, unde toţi fură, într-o ţară cu corupţie endemică şi cu strategii de succes prin tunuri, oportunism, mită etc.) în aprecierea infracţiunii, şi nici, dimpotrivă, mai intransigenţi în pedepsire, ci – printr-un proiect social de anvergură, sprijinit instituţional şi cultivat prin educaţie sistematică, prin denunţarea imposturii, a incoerenţei şi dublului discurs – de a preîntîmpina, de a evita sau sancţiona germenii excluderii, de la prejudecăţile cotidiene şi practicile cele mai banale, în care fiecare sîntem invidioşi pe celălalt că e mai descurcăreţ, pînă la acţiunile instituţiilor publice care cultivă discursuri poliţieneşti sau securizante şi deci teama ca sursă de legitimare a intervenţiilor în forţă împotriva unui celălalt periculos. Un secol XX al urii de rasă şi de clasă a dovedit – prin crime în masă – că o societate nu devine mai bună, mai fericită, mai bogată eliminînd fizic din sînul ei acea parte considerată dăunătoare.
În ultimii douăzeci de ani, pot fi relativ uşor identificate cauzele excluderii şi intoleranţei. Nu e loc aici de un asemenea inventar. El merită cu siguranţă să fie făcut. Priviţi doar spectacolul mediatic zilnic, fabricat cu bună ştiinţă, în dispreţ faţă de orice moralitate publică şi testînd mereu limitele legalului şi moralului, priviţi spectacolul meschinăriei şi ticăloşiei aducătoare de rating, al violenţei (psihologice, verbale, de imagine, de sunet, de situaţie), produse în mod calculat, în doze atent prescrise, pentru a zdruncina încă o dată şi încă o dată sensibilitatea tot mai fragilă, conştiinţa tot mai obosită şi mai deprimată a omului de rînd, a cărui atenţie scade exact pe măsura bombardamentului la care este supus, şi veţi găsi aici una dintre surse (nu singura şi poate nici cea mai importantă, dar foarte activă) a intoleranţei, a urii, a pulsiunii spre exterminarea unei etnii (azi ţiganii, mîine ungurii? Şi poimîine?...), ca soluţie rapidă şi leneşă la un ghem de probleme, de frustrări, de nerăbdări care ne macină pe fiecare în parte şi pe toţi împreună.
La fel cum toate acestea au fost produse în timp, la fel, rezolvarea lor (dacă există rezolvare) va lua mult timp. Cu siguranţă, mai mult decît pedeapsa cea nouă a lui Papan.

7 comentarii:

  1. Discriminat de tigani20 aprilie 2010 la 17:45

    Domnule Ciprian Mihali, am citit cu scirba textul dumitale tipic ptr un ardelean cu fumuri de intelectual fin, politic corect.
    O ciorba de locuri comune, lozinci goale, minciuni pline de tupeu, totul bineinteles incheiat in coada de peste, fara nici o solutie concreta.
    Nu am idee cu ce te ocupi si unde locuiesti in Cluj. Eu sunt informatician, stiu 3 limbi straine si sunt un cetatean corect, adica imi platesc taxele si impozitele (f mari), respect legile si regulile de bun simt.Locuiesc la citeva sute de metri de parlamentul Romaniei, pe o strada unde sunt si doua case locuite de tigani. Aceste case sunt oficial locuinte sociale ale primariei sect 5. In ele locuiesc cam 50 de tigani, mult mai multi decit in situatia oficiala a primariei. O parte din acesti tigani lucreaza ca gunoieri, majoritatea n-ai nici o ocupatie oficiala, neoficial se ocupa cu traficul de droguri si prostitutia. Acesti tigani fac absolut ce vor. Arunca gunoiul in strada, fac gratare pe trotuar, fac chefuri monstruoase cu manele la maxim cel putin o data pe saptamina, mai trag si cite un scandal cu incaierari, au aciuiat pe linga gunoiul lor o haita numeroasa de ciini vagabonzi. Toate astea repet, nu undeva la margine de Bucuresti, ci la citeva sute de metri de Paralament. Convietuirea cu acesti tigani e un infern, in conditiile in care autoritatile sunt surde la reclamatiile mele. Vad in textul dumitale aceleasi vorbe mari, aceleasi clisee ale logoreii politic corecte: DISCRIMINARE, EXCLUDERE, INTOLERANTA, URA.
    Domnule Mihali, eu nu inteleg, traim in aceeasi tara, sau dta esti pe Luna?
    Unde DISCRIMINARE, EXCLUDERE, INTOLERANTA, URA fata de tigani, domnule????
    In Romania?????? Domnule Mihali, dta te uiti domnule la TV? Dta ai urmarit Paranghelionul, Revelionul fara nr, dta ai auzit de State de Romania, de saracii copii bogati, de nenumaratele show-uri tiganesti cu manelisti?
    Care-i stilul muzical cel mai popular la ora asta in Romania? Nu manelele?
    In sondaje, care-s cei mai admirati de copii si tineret? Nu manelistii?
    De ce nu exista domnule un partid declarat antitiganesc in Romania domnule, daca exista asa un rasism la noi? Ai vazut la noi vreo de
    monstratie antitiganeasca, ca in Ungaria?
    De Bercea Mondial ai auzit? Dar de familia Basescu in care a intrat Bercea Mondial, ai auzit? In ce tara civilizata a mai intrat domnule un tigan interlop in familia prezidentiala?
    De nuntile tiganesti cu elicoptere si limuzine si pahare cu cristale Swarowski ai auzit domnule?
    De palatele tiganesti ai auzit domnule?
    In ce consta domnule discriminarea asta a tiganilor in Romania, domnule, ca-mi vine sa fac ca trenul cind aud de golania asta!
    De ce ar trebui domnule sa-i compatimesc pe tigani mai mult decit pe pensionari. Pensionarii sunt si ei saraci, dar nu se apuca domnule sa fure!
    Cu ce se ocupa domnule concret Romani Criss si Aven Amentza? Cu ce i-au ajutat ei pe tiganii saraci sa se integreze. Si ce inseamna specificul tiganesc pe care cica trebuie sa-l respectam? Gunoiul in strada, mizeria, manelele la maxim, ignorarea oricaror reguli de convietuire????????
    Domnule Mihali, adevarul pe care ignorati cu buna stiinta toti apostolii corectitudinii politice e ca discriminarea pozitiva fara impunerea respectarii legilor duce inevitabil la haos. De care bineinteles ca profitati voi, activistii astia ai vremurilor noi, capitaliste. Interesul vostru e ca problema tiganeasca SA NU SE REZOLVE. La fel cum interesul activistilor de la asociatiile de "protectie" a animalelor e ca prezenta ciinilor vagabonzi pe strazi sa se perpetueze la infinit.
    Si asa cum activistilor de la asociatiile de gen "4 labe" nu le doresc decit sa se intilneasca cu o haita de ciini, asa si dumitale nu-ti doresc decit sa ai de-a face cu o haita de tigani pe care nu-i cunosti de la seminarele unde le cinti in struna!
    Sa traiesti bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Stimate domnule informatician,

    În primul rind, nici macar divergenta de opinii dintre noi (atita cita e) nu va permite sa ma tutuiti fara sa-mi cereti in prealabil acordul. Formula "dumneata" mi se pare cea mai jignitoare forma de adresare, ipocrita, degradanta in raport cu partenerul de conversatie. E prima dvs. dovada de lipsa de respect.

    În al doilea rînd, blogul meu e un spatiu personal, in care sinteti invitat sa veniti oricind doriti si sa va exprimati parerile, mai ales cele diferite de ale mele, dar aceasta deschidere nu va da dreptul sa ma tratati de mincinos si sa ma jigniti. Ospitalitatii minime a acestui loc ati face bine sa-i raspundeti cu o politete pe masura. Ceea ce nu e cazul.

    În al treilea rînd, daca ati fi tras putin aer in piept si ati fi avut un moment de luciditate inainte de a da drumul acestei avalanse de invective, si daca ati fi avut curiozitatea simpla de a vedea cine sint, ati fi putut afla si de aici si de pe alte site-uri unde pot fi gasit cu usurinta. Dar, desigur, asta nu a contat.

    În al patrulea rînd, tot ca o dovada de respect, ati fi putut sa va prezentati, asa cum ati face-o, de pilda, atunci cind mi-ati bate la usa si v-ati deschide. N-ati simtit nevoia s-o faceti, e infinit mai confortabil sa injurati din spatele anonimatului.

    În al cincilea rînd, gasesc nedemna de un informatician care zice ca vorbeste trei limbi straine sa ureze unui necunoscut ceea ce-mi urati dvs. la sfirsitul deversarii dvs.

    În al saselea rind, gramatica si ortografia dvs. va descalifica la nivel formal.

    Fie si numai din aceste sase motive (fara sa mai vorbesc de continut: nu veti gasi, de pilda, in textul meu nici macar o singura mentionare a discriminarii tiganilor; nu am vorbit despre mai nimic din ceea ce vorbiti dvs., subiecte pe care le inventati, le asezati in gura mea pentru a ma acuza apoi aiurea de activism ori de corectitudine politica) - deci fie si numai din aceste motive apreciez drept inutila si lipsita de orice speranta o eventuala (dar improbabila)discutie cu dvs. Va rog, prin urmare, sa binevoiti a nu mai bate la usa acestui blog, cel putin nu inainte de a invata sa va purtati. Vecinii dvs. au lasat urme adinci...

    RăspundețiȘtergere
  3. Discriminat de tigani21 aprilie 2010 la 17:23

    Pfuai, ma sufoc in aerul rarefiat de la aceasta inaltime de limbaj inaccesibila mie.
    Incerc totusi sa respir citeva secunde ptr a face citeva remarci.
    Aveti de la mine niste pretentii total inexistente in cazul tiganilor pe care ii aparati, in ciuda negarii ipocrite.
    Daca nu ati avut de-a face concret cu tiganii pina acum, ei bine, credeti-ma pe cuvint, v-ar fi infinit mai bine sa ma aveti pe mine vecin decit pe ei.
    Da, am scris repede si sufocat de indignare. De aici si greselile de gramatica si ortografie.
    De ce sufocat de indignare?
    Ptr ca vad neputincios cum se tiganizeaza vertiginos aceasta tara, in timp ce minoritatea constienta de acest lucru fie emigreaza, fie se pierde in lungi si inutile dizertatii filosofice si sociologice politic corecte. Si cind spun ca se tiganizeaza nu ma refer la aspectul etnic in primul rind, desi tiganii vor fi sigur majoritari in maxim 20 de ani, ci la adoptarea voluntara a "valorilor" tiganesti de catre majoritatea abrutizata, lumpenizata din Romania. Nu sunt rasist. Nu consider ca tiganii sunt o rasa inferioara. Daca vecinii care ma polueaza fonic ar fi unguri, nemti sau francezi, as fi la fel de revoltat. Ceea ce nu inteleg in ruptul capului, este aceasta atitudine bolnava a autoritatilor, ONG-urilor de profil si a liderilor de opinie, care-mi cer mie sa tolerez comportamentele deviante ale tiganilor, care se situeaza clar impotriva oricaror norme ale unei societati civilizate. Sau mai bine zis o inteleg si ma revolta. E vorba doar de bani. Multi bani, care oficial se duc pe integrarea tiganilor dar, de fapt, se duc in alte parti.
    Si de care profitati si dvoastra, in cazul in care nu sunteti un simplu naiv.
    In incheiere, va urez exact ce v-am urat si data trecuta. Mi se pare normal, atita vreme cit dvoastra va faceti ca nu vedeti fenomenul de tiganizare a Romaniei si sustineti teza complet aberanta a discriminarii tiganilor in aceasta tara, care a devenit practic satra Uniunii Europene.

    RăspundețiȘtergere
  4. nu vreau sa ma iau la harta cu "discriminat de tigani" (desi este exact ce dansul face), dar se pare ca el considera ca "tiganizarea" Romaniei tine de prezenta rromilor (tigani, pentru dansul) in aceasta tara, neavand nimic de a face nimic cu sistemul de invatamant, nici cu sistemul comunist de dinainte, nici cu propria nostra versiune de post-comunism si capitalism. Planul argumentelor acestuia este acela al "comportamentului deviant", adica acel tip de comportament, inadecvat social si moral, insa neinterzis de nicio tara (poluare fonica) si, dupa cum si dansul a afirmat, prezent oricarei etnii de pe pamantul asta plat. Asta in primul rand. In al doilea rand, dansul introduce ideea de "civilizatie", produs cultural al unei Europe colonialiste si, sa nu ne ascundem dupa deget, plina de prejudecati si discriminari (si acum ca acum cateva secole, desi nu la fel de vizibile-bineinteles, prejudecatile actuale se ascund dupa termeni ca legitimare, razboi preventiv etc, dar deja acestea sunt notiuni prea logoreic-filosofice pentru "discriminat de tigani", care se pare ca vede lumea in alb si negru. Pentru dansul, legea nu are cum sa comporte prejudecati desi ii voi da un exemplu recent- Consiliul Judetean Cluj a interzis manelele in taxiuri, o lege principial abuziva dar si neaplicabila atat timp cat nu va exista o forta care sa o aplice).
    Critica domnului Mihali nu se reflecat asupra faptului ca Papan a fost arestat! Sa nu fim gresit intelesi, ci asupra:
    1. perceptia publica a acestui fapt (vizibila in comentariile la adresa articolului lui Florin Serban) incurajate si de media;
    2. lipsa unor forme de integrare social a rromilor (nu asimilare!) care sa dea rezultate. Nu ai cum in 20 de ani sa transformi o intreaga comunitate dupa ce acestia au fost permanent exclusi din platforme politice si sociale, iar cultural inca ne referim la ei cu sensuri negative ("tiganizare", "nu te ineca precum tiganul la mal", "fii cuminte sau te dau la tigani" -spusa copiilor mici!)
    Revolta dansului poate fi inteleasa(la nivel civic!) dar nu este un argument (e vorba doar de o experienta personala).
    Nimeni nu-ti cere sa tolerezi tiganii(toleranta in sine are un sens negativ, in care raportul este ierarhizat si de putere. Cei ce tolereaza o fac pentru ca au puterea de a o face, iar cei tolerati ar trebui sa le fie recunoscatori pentru asta (!?)), iti cere insa sa vezi ca "problema tiganeasca" (inainte era problema evreiasca-ia te uite) nu este unilaterala, nu vine numai din partea lor. Cum poti sa-i ceri cuiva permanent exclus de putere, sau asimilat fortat, sa aiba incredere in ea?



    raul

    RăspundețiȘtergere
  5. "revolta dansului" se refera la "discriminat de tigani", iar nu la Ciprian Mihali.



    raul

    RăspundețiȘtergere
  6. Stimate domn informatician,
    Nu tin neaparat sa continui o polemica nascuta moarta prin felul in care formulati judecatile asupra ideilor mele. Asa cum am mai spus, textul meu nu este unul despre discriminare si nici despre discriminarea tiganilor. Putem fi de acord in unele puncte, putem fi de asemenea in profund dezacord in altele, mai multe. Dar, inca o data, inainte de a vorbi despre discriminare, cred ca trebuie sa vorbim despre mecanismele excluderii, care nu-i afecteaza pe tigani in mod special, dar care ne pot afecta pe oricare dintre noi. Excluderea e un fenomen mult mai complex si nu implica neaparat un raport intre o majoritate si o minoritate (in interiorul careia se poate forma o majoratitate care sa discrimineze si ea etc.). Excluderea implica mecanisme institutionale, sociale, politice, seturi de valori, imagini ale gindirii, prejudecati, dar si putere, manifestata sau indusa.
    Excluderea se poate intilni, de pilda, in traiectoriile inegale de viata: la inceputul ei, pe parcursul ei, printr-un accident sau printr-o acumulare de circumstante nefericite, spre finalul ei (batrinii in aziluri). Ea se poate intimpla cu voia noastra, prin decizii pe care le luam, sau fara voia noastra (unii ne nastem la sat, altii la oras, unii in vile, altii in cocioabe sau corturi, unii ascultam Bach in primii ani, altii manele).
    Dar despre toate acestea, mult mai plastic vorbeste acelasi Florin Serban in ultima lui postare pe blog (http://www.gandul.info/pagini/2008-vara-una-din-puscariile-pentru-minori-6059971). Sper sa va convinga, in sfirsit, si odata pentru totdeauna, ca a-l reduce pe el sau, in alt fel, pe mine, la statulul saracacios de aparator al tiganilor, nu ajuta in nici un fel la a avansa intr-o discutie. Adica ea nu duce departe in termeni de aparare sau condamnare, de "calca-te-ar" sau "feri-te-ar" etc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Pornind de la comentariile pe care le-a generat povestea baiatului, ma declar revoltata de rasismul unora, de prejudecatile pe care le au si de lipsa de informare de care dau dovada.
    Inainte de a fi tigan este cetatean roman! La fel, exista cazuri de romani care recidiveaza, exista cazuri de romani care fac evaziune fiscala, si nu se va spune/scrie `un roman e obisnuit sa fure, are acest obicei in sange`. Oare nu au auzit de generalizare pripita oamenii care afirma ca tiganii sunt programati sa comita fapte ilegale? Oare sunt incapabili de empatie?

    RăspundețiȘtergere